Jakarta e capitala Indonesiei, acolo trebuie sa ajung, cam atat stiam, si au mai aratat la TV ca aia tocmai au avut alegeri cu lupte de strada & stuff, asa ca morcovului i se vedeau doar frunzele.

Aveam rezervare de hotel si stiam ca cineva de la firma ma va astepta cu masina sa ma duca la hotel.

Ies din aeroport la Arrivals, eu cu legitimatia atarnata de gat sa ma vada, o gramada de lume. Caldura sufocanta. Un indicator arata la dreapta "TAXI" si la stanga "Private cars". Zic eu - e de la firma, deci "private car". Merg acolo, doar taximetristi, care sar pe mine, unde sa ma duca, etc. Am asteptat ce am asteptat, stiam ca nu e ok cu taxi, ca poate ramai in fundul gol prin vreun colt de jungla, sau cu vreun parang infipt in spinare, dar totusi am inceput sa intreb cat de departe e hotelul, am negociat si un pret orientativ, si dupa o jumatate de ora de asteptare m-am dus la dreapta "TAXI" in ideea ca acolo probabil sunt cele de firma si nu piratii ceilalti.

Surpriza! imi vad numele pe un carton, un sofer tinerel. Ii spun "trebuia la private cars, ai stat aici la taxi". Spasit, zice "yes".
La masina, hai sa urc in dreapta fata, sa vad totul, eram avid. Soferul, dezorientat, sta in picioare tot in dreapta masinii si se uita speriat la mine. Atunci observ. "Aaa, aveti volanul pe dreapta, (nu stiam) no problem, urc in stanga" Ala, rasufla usurat, "yes".

Mergem catre Jakarta, sosea peste campuri si orezarii, si pe la ora 17 locala vine apusul, foarte foarte rapid! Lumina zilei, cu soare este inlocuita in 20 de minute cu noaptea. Observ asta si-i zic soferului. "yes", vine raspunsul.

Ajungem la hotel, cobor, si il intreb la ce ora vine dimineata dupa mine. "Yes". Oooopsss, asta nu stie engleza deloc. Ne-am inteles prin semne pentru 8 dimineata. Ei, si asta a fost soferul meu Parno, 3 saptamani zi de zi, asa era sa invat indoneziana daca mai stateam o luna.

Limba e simpla, are o gramatica primitiva, nu exista conjugari si altele. om=orang(traiasca orangutanul), doi oameni=dua orang. Multumesc=terima kasih; sa cumperi=bayar, sa platesti=pagar. Asteapta-ma aici=tunggu di sini.
Cum scrii, asa citesti.

M-am descurcat beton multumita celor doua maini cu care mai aveam putin si faceam muppets show. :-)

In Jakarta, oamenii sunt platiti foarte prost si fac tot felul de munci care la noi nu s-ar face sau s-ar face altfel. De exemplu, taxator pe autostrada. Tot in ghereta ca la noi, dar caldura de lesini, si poluare de lesini. Exita job de "facator de loc sa iasa masina din curte sa intre in trafic".
Acolo, daca tot iti permiti masina de teren de 2.5l(nu esti cu fite, sunt cu gramada) - iti permiti si sofer, ca sa nu fi obosit de traficul infernal. Dar credeti ca soferul primeste telefon mobil sa stie cand sa iasa din parcarea subterana a mallului si sa il ia pe sef? Nope, ca mobilul e mai scump ca soferul. La usa mallului e un nenea cu microfon, ii zici cum il cheama pe sofer, si ala striga dupa el prin statia de amplificare, difuzoare montate prin toate parcarile mallului. Cand l-am dotat pe Parno cu un telefon mobil si l-am invatat ce-i ala beep, sa vina ca-l chem, a fost in extaz.



Jakarta nu are metrou, desi le-ar folosi, fiindca in sezonul ploios, cand vine musonul, e jumatate de metru de apa pe strazi si metroul s-ar inunda. Sunt o gramada de autobuze, pe benzina. Membru OPEC, da?

Orasul arata ca un imens si intins sat, are verdeata multa, iar in acest sat se afla un fel de insule de civilizatie urbana occidentala - blocuri de birouri, un mall, banci, firme, statui, fantani arteziene, restaurante.

Vegetatia este luxurianta, si ei se folosesc de acest aspect: foarte multa verdeata, si cand eu m-am minunat de un tufis inflorit, mi-au spus ca aia e buruiana

In orice mall, la subsol era magazinul alimentar, nebunie ce gaseai acolo, de toate, inclusiv de import din Europa, si la preturi ok. Magazinul era plin cu clienti, deci cred ca preturile erau ok si pentru ei.
Aveau bereeee! TigerBeer, locala, buna. Heineken si alte marci consacrate. Nimeni nu punea intrebari despre alcool, desi e tara musulmana. Nici om beat nu am vazut.

Orasul vechi este ramas de la colonistii olandezi. Acum, indenezienii sunt nostalgici dupa ei: sub olandezi toti copiii mergeau gratis la scoala, fara discriminare, acum e pe bani; Atunci se construia si se facea arhitectura, acum prea putin; Atunci era lege si ordine, acum Indonezia e a cincea cea mai corupta tara de pe glob(cand mi s-a zis asta, mi-am tinut gura si nu am zis nimic de Romania, de frica sa nu fie prima)

Am fost intr-un supermarket de suveniruri, sa ne luam si noi ceva indonezian, si am avut de luptat cu marea de kitch-uri, de artizanat facut in China foarte frumos, si alte comicarii. Cele mai indoneziene lucruri au fost marochinaria din piele de varan, crocodil, soparle, sarpe - si la preturi destul de accesibile. Batic-ul e indonezian. Desi pe la tara la noi un anumit tip de naframa se mai numeste si batic, in Indonesia batic-ul este o tesatura mai groasa facuta din matase naturala. Teoretic, e matase prelucrata mai brutal, dar in realitate baticul e foarte fumos. Mai era si mobila de bambus facuta cu multa arta, aici nu mai bag mana in foc ca era 100% arta locala, dar mi-a placut mult.

In apropierea centrului administrativ, se afla Monumentul National al eliberarii de sub colonialisti. Ca acum le pare rau, asta e alta poveste. Monumentul a fost pana de curand cea mai inalta cladire din oras, insa exista un zgarie-nori, cu o suprastuctura de otel, si abia asa a ajuns mai inalt decat monumentul.

Imprejurimile monumentului nu sunt sobre deloc, ci mai degraba sunt acordate dupa frecventa de rezonanta a localnicilor. Cum poate fi un monument frumos, daca nu poti sa rontai ceva?

Era si un lac ornamental care pana la urma a fost pervertit, lumea face baie, pescuieste si isi spala boarfele in public, iar mirosul general este de cocina de porci - nu, nu e figura de stil, stiu cum miroase cocina de porci si era exact acelasi miros.


Cea mai mare moschee din Jakarta si de prin Asia de sud-est(evident, restul Asiei de sud-est nu e musulmana, iar Indonesia este tara cu cea mai mare populatie din lume! Noroc ca nu sunt fanatici deloc)

Monumentul national are lift pe interior, si se poate urca in balconul monumentului. Liftul a mers cam 5 minute, iar in acest rastimp in lift rasuna imnul de stat, reprodus pe un fel de jucarie de copii. Chiar asa si suna imnul, ca o melodie vesela de copii. Au mai fost cazuri cand si in supermarket in alimentara am mai prins imnul, si la fel de copilaresc a sunat.

Mai jos, gara feroviara din Jakarta, o gara prin care mai trec trenuri ce folosesc in mod curent locomotiva cu aburi.

Manga Dua street - strada cu International Trade Center; Suna pompos, dar de fapt e o cladire cu 6 etaje, ca o parcare etajata imensa, cu gherete, si unde se vand in principal textile. Gasesti orice, la preturi f. bune.

Big Manga street - strada cu prostituate - din pacate nu am vazut-o, stiu doar ce mi-a zis unul ca tre'sa fii foarte atent pe acolo daca te dai la vreuna, ca e o chichita in legislatie si te poti trezi ca in loc sa cumperi "serviciul" de fapt ai cumparat dama si devine nevasta ta.


Exista ChinaTown in Jakarta, se numeste Glodok. Daca suna a "glod", asa este! Indonezienii, desi saraci, se imbraca curat si sunt ok la capitolul curatenie, chiar daca au doar un cotet unde vand aripioare pane si orez in farfurii de plastic. Daca arata mai rau, inseamna ca sunt saraci lipiti si nu au, nu pot, dar incearca sa fie ok.
Glodok e jegos! Acolo am vazut cersetori! Nu vazusem altundeva. Cersetor negru de jeg de parca s-a uns cu ulei de motor, tavalit prin praf si iar ulei. Sute de tipi dubiosi care incercau insistent sa-ti vanda CD (pirat, cum altfel)cu muzica, pornografie, jocuri, Microsoft sau altele.
Tarabe in strada, marfa buna si preturi bune.

In Glodok exista un fel de mall doar cu electronice, aici am venit eu. Ideea era ca gaseai marfa originala din Japonia, dar adusa de traficanti cu containerul, driblau vama si vindeau foarte ieftin. Cu exceptii: Camerele foto si video digitale si telefoane mobile trendy erau cu 1% mai scumpe ca la Viena. Dar tot preturi bune. Am gasit si ce am cautat eu, raritate la pret foarte bun, multumit.

A doua oara cand am trecut prin Glodok, am avut un fel de ghid localnic, nu stia ca am mai fost, asa ca am vazut cam aceleasi lucruri, dar, am mancat intr-un "cotetz-restaurant". Nu am poze, dar era cam asa: am comandat ceva peste, am primit ceva omleta, care acoperea un peste, se vedea capul si coada, un fel de calcan. Super-buna omleta, o mananc ca sa dezgrop pestele. Cand am terminat omleta, am gasit pielea si coloana pestelui. Ooops! Unde e pestele? De fapt pestele era amestecat in omleta, de-aia era asa buna omleta aia.
Bucataria se vedea de la masa, faianta alba, flacari si curatenie.
Sala de mese: mese de placaj, ondulate vai mama lor, caldura, nu prea curatenie, si erai deranjat: venea unu sa cerseasca, trecea pe la toate mesele. Iesea, veneau 2 cu chitara sa cerseasca, treceau pe la toate mesele. Venea unul care vindea tigari, dupa aia venea iarasi primul sa cerseasca. Si uite asa s-au invartit o jumate de ora pana a venit comanda si am mancat.

Se pare ca am dat cu batul in balta incercand sa apreciez varsta femeilor de acolo. Colegii au ras de mine ca dadeam sub 30 de ani sau pe acolo la tot ce misca, si m-au corectat. In imaginea de mai jos, varstele estimate de localnici sunt(stanga-dreapta): 30,16,60(!!!),40. Se pare ca din cauze de alimentatie, lipsa reumatism si altele, la noi femeia standar de 60 trebuie sa arate a Baba Cloanta in timp ce acolo nu.

La 17 miloane de locuitori pe strazi circula cateva milioane de automobile, tricicle si motociclete. semafoare sunt doar cateva, in rest intersectii pline de haos, regula micii intelegeri si tupeul primeaza. Taximetristii de la noi sunt sfinti cu palarie pe langa cum conduc ei acolo.

Indonesia fiind o tara OPEC, benzina e ieftina(15 euro am dat pe un rezervor de 60l), si pana si autobuzele au motor pe benzina. Foarte multe masini sunt de teren, de 2500cc. Benzina e de 3 tipuri: Hiper - o iau toti, Super - o iau numai aia prea saraci(benzina asta e mai buna si mai curata ca la noi) si Premix - benzina premixata cu ulei, pentru motoarele in 2T.

Soselele sunt foarte bune calitativ, si extraordinar de inghesuite. Traficul e infernal. Drumurile sunt de vreo 3-4 categorii, si la schimbarea in sus a categoriei, se plateste taxa. Ceva de genul strada - centura - autostrada, toate astea in capitala. Platesti foarte putin, insa exasperant de des.

Masinile sunt de diverse marci, de la Toyota Kijang fabricata local, la BMW si Kübelwagen!!!

Motoretele de 125cc sunt cu sutele de mii, majoritatea sunt in 2T, zic batranii ca la ai tineri le plac fiindca sunt mai nervoase. Cele in 4T sunt mai rare. Din cauza asta, poluarea e la ea acasa, combinata cu temperatura de 31°C constant si umiditate 99%, dau un smog acid care pe mine ma ardea in laringe cand il inspiram. Multi motociclisti au casti integrale cu filtru de aer. Am vazut biciclisti cu esarfe peste fata, insa astea in mod sigur nu ajuta.

Primul weekend. Parno a fost instruit sa ne duca la Charita Beach, fiindca plajele din nordul Jakartei sunt poluate, fiind chiar langa porturile din centrul vechi olandez.


Charita Beach! Suna asa a "Chiquita Beach" ca suna chiar bine. Poate vedem si noi ceva, fiindca acolo nu e ca in statele musulmane, femeile umbla in pantaloni, fuste si ce le cade bine, sandale, conduc mopede cu parul in vant, cam ca la noi, asa ca ne faceam sperante.



Soselele sunt peste tot mai bune ca cele din Romania, am observat. A, da, Indonesia e membru OPEC. Dar si alte tari bananiere stau la fel de bine cu drumurile. O fi clima cu temperaturi mari, dar constante?

Pe drum, vegetatie de plangi, parca as fi la Teleenciclopedie, aeeasi senzatie.






Charita beach! am ajuns. Unde sunt femeile ?!? Ni s-a intunecat mintea, cum am putut uita ca sunt tozusi musulmai si gagicile nu se dezbraca??? Dar nici barbatii? Intreb:
- de ce nu face lumea baie si intra doar pana la genunchi?
- Le e frica de cei care forjeaza barcile cu motor si jet-urile
- Dar de ce nu se dezbraca lumea macar?
- Nu le place
- Mah voi aveti rechini si va e frica
- Nu sunt rechini aici
- Dar e ceva de lumea nu face baie
- Nu e nimic, dar nu le place.

Pe plaja exista si posibilitatea sa inchiriezi camere de masina umflate, dar noi inchiriem o barca si ne plimbam un pic mai in larg. Am facut si un pic de baie in larg la o insula de corali, dar am fost dezamagit fiindca nu erau colorati deloc, cred ca erau morti - aveau culoare alba-gri.




Acesta este un nisip de aur super-fin, care se filtreaza instant dupa ce se retrage valul, poti merge linistit pe el ca nu te scufunzi. Fin si foarte curat.

Unii incercau sa faca surfing, dar valurile nu sunt mari, si sunt spumoase, nu le iesea figura.

Pe plaja sunt si vile, iar unele au piscine superbe, iar niste japonezi plictisiti faceau karaoke, o tipa urla la ei cu megafonul de la 2 metri, iar ei urlau de fericire, radeau si aplaudau. Cred ca si japonezii sunt depresivi, de trebuie sa le tina cineva cursuri de ras.

Al doilea weekend imi rezerva o noua destinatie-surpriza. Parno nu vorbeste engleza, asa ca ma las in voia sortii. Am inteles ca este la munte.

Ce am observat - oamenii de la munte erau mult mai curat imbracati, cu locuintele, drumul si curatenia stateau mult mai bine ca cei de langa mare, care mai erau si niste pirati care incercau sa te jupoaie de bani la orice aveau ei pe oferta.







Pe straduta catre Zoo, erau de vanzare un fel de chestii portocalii, soferul m-a intrebat daca vrem sa cumparam. Da-le'ncolo de chestii portocalii, hai sa ajungem odata.

Chestiile portocalii la care nu m-am uitat eu atent erau MORCOVI, pe care turistii ii cumparau ca sa atraga langa masini cerbii si alte caprite blande. Asa ca distractia asta am ratat-o pe mana mea, noroc ca mergeam dupa unii care luasera multi morcovi.




Stiam dintr-o carte cu dresori rusi de circ, ca elefantul nu trece peste o groapa al carei fund nu-l poate atinge cu trompa. Se vede si aici ca intre noi si elefanti e santul, calculat incat sa fie un obstacol psihic de netrecut pentru trompetisti.










Pentru cine intreaba, zoo-safari era impartit in zone astfel incat carnivorele sa nu manance caprioarele, si se trecea dintr-o zona in alta prin niste ecluze, usile se deschideau automat cand masina calca niste fire.

Al treilea weekend am ajuns la Nusantara, care era o gradina botanica imensa cu specii de pe toate continentele. Aceasta gradina botanica a fost fondata de sotia presedintelui Soekarno, si este o gradina frumoasa si bine intretinuta.

Drumul pana acolo este superb, cu copaci infloriti, parfum, privelisti extreme si plantatii de ceai. Florile cresc ca buruienile, nu le cultiva nimeni.

Am platit bilete pentru "dua orang"(= doi oameni), pentru mine si pentru soferul Parno, care initial spunea ca el o sa ma astepte in masina, o sa doarma. Sa dormi in masina, cu usile deschise cand aerul are 31°C si umiditate 99.99% nu e un lucru cu cap, iar eu, cum nu eram "capitalistul imperialist exploatator", chiar nu as fi putut sa suport sa nu-mi pese si sa ma distrez. Parno a fost uimit ca i-am platit biletul si a putut sa viziteze Nusantara, si eu m-am felicitat in gand, fiindca poate altfel nu avea ocazia sa vada ceva chiar din tara lui, si cine stie, poate a mai fost si cu altii aici si a dormit in parcare.





Intr-un colt al gradinii botanice, unde este doar gazon, este permis picnic-ul cu cosulet, fara foc, si cu curatenie dupa. Multa lume profita, si dupa un pranz, apar tot felul de fete vesele si copii care alearga in voie prin parc.




Pe drumul catre casa, intr-un sat, de parbrizul masinii s-a lovit o chestie - simbolul festivalului, care se agata peste drum, sa stie toti. La festival se aduna lumea, se fac echipe care joaca fotbal, se simte lumea bine.

In unele insule mai traditionaliste ale arhipelagului se organizeaza si cursa cu bivoli rosii de mlastina.

Mai tarziu, dupa-amiaza, ne intorceam catre Jakarta, pe autostrada. Eu, obosit de atata input, am adormit in masina, legat in centura, Parno conducea cu viteza, se mergea in coloana. Deodata, ma trezesc in scrasnet de frane, centura strangea, toate masinile franau. Am avut un sentiment de insecuritate, poate fiindca am vazut si ceva fum negru in fata, ma gandeam deja la chestii cu insurgenti, armata. Prostii! baietii unui sat se bateau cu baietii unui sat vecin, din cine stie ce pricina, si ce daca autostrada trecea pe acolo? Au oprit masinile, au trecut aia cu bataia lor, si am mers mai departe. Baietii aia erau cam pe la 20 de ani, si am vazut ca aveau si cateva prastii David, centrifugale. Se pare ca veneau noi alegeri, noroc ca a doua zi eu plecam.

Putin mai tarziu am prins un apus pe autostrada, sensul catre Jakarta era plin, se mergea cu 100km/h, mii de dube de aprovizionare cu custi pline cu pui si gaini, fructe si legume mergeau catre un oras de 17miloane de locuitori, pentru a doua zi. M-am prins ca mancarea e asa buna la ei si fiindca e naturala, puiul ala a alergat prin jungla, scapat de vultur, sarpe, nu scapat de bucatar.

Cat timp am stat pe acolo, as fi vrut sa conduc un pic masina aia de teren cu volan pe dreapta, dar pe un drum mai off-road, in jungla, sa nu fac accident, nu de alta. Mi s-a spus ca jungla nu e o idee prea buna, fiindca daca esti strain, poti fi omorat pentru pasaport, sunt unii, probabil outlaws si terorisi care platesc 100USD pe un pasaport. Mai e o treaba ca un indonezian, ca sa plece din tara, trebuie sa plateasca o taxa foarte mare pt asta, ceva de genul 500USD daca pleaca cu avionul si 100USD daca pleaca cu vaporul, si nu e bine ca mergand in jungla sa te oferi ca "oportunitate de scazut costurile"

Asta a fost ultima tura de weekend, a doua zi am zburat catre casa.

Inainte sa merg acolo, m-am uitat putin pe net, am gasit pagina asociatiei nationale, unde nu am gasit nimic despre conditiile de autorizare temporara pentru straini, CEPT sau altceva care sa ma ajute sa operez legal acolo.
Totusi mi-am luat IC T81E(VHF&UHF) in speranta ca o sa fac receptie si un QSO local, semi-(i)legal macar.
Banda de 2m e plina, dar cu piraterie(cantece, vaietaturi, latraturi si altele), qso-uri chiar in limba lor nu am recunoscut.
Sa fiu DX in scurte nu am avut cum, imi lipseau prea multe ca echipamente si cunostinte, si nici nu am prea vrut sa sacrific cele cateva zile in care puteam sa vad ce n-am mai vazut. Nu mi-a parut rau.